Fiecare stea e o alta stea
In fir albastru se aduna
Pe cer inalt
Si sub furtuna
Alergi adeseori in gol,
Pe ciment si pe asfalt crapat
Miros si gust tu nu mai ai
Atarnat pe un piedestal sta totul
Si simti ca cercul ii tot mai mic
Totul se desparte usor in doua,
Apare focul dupa care ploua
Culegi roua din cenusa
Dupa un fum lung si dens...
Drumul iti este sters.
Aura ta scade incet
Te-au prins si te-au imobilzat
Te misti,dar ca un pion
Ochii ti-s plini de vase sparte
Cuvintele is stinse-n soapte
Totui viu cu raze moarte
Sunet verde de aluna-n noapte cade
Culori ce pe intuneric sunt auzite
Printre copaci robotizati
Oamenii fug neinfricati
Pahare de ochi pline,
Zumzet de minti legate
Apa vie dar cu un pret,
Multe aripi rupte de dispret
Urci,cobori si oftezi incet.
Rugina ti se scurge de pe tine
Ai ajuns masina dintr-un om...
Numai crezi,nici nu visezi
Amprenta pe tine ti-au lasat
Cei de sus ce te-au stantat
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
scrisa de Dan
RăspundețiȘtergere